Ce poate fi mai frumos la un moment dat in viata decat sa aduci pe lume un copil...cel putin?!

Sa numeri cum trec saptamanile, sa te uiti zilnic in oglinda ca sa vezi cat a mai crescut burtica, sa ajungi la mijlocul ''drumului'' si apoi sa numeri in sens invers saptamanile / zilele pana cand viata ti se va schimba total.

Mai conteaza ca nu te mai incap pantalonii, sutienele (asta este o binecuvantare :))?

Daca as putea da timpul innapoi as face acest pas fara sa ma gandesc la diverse lucruri la care ma gandeam acum cativa ani: nu am casa mea, stau in chirie si nu e un mediu propice pentru copil; locuiesc la etajul 5 si nu am lift si va fi atat de greu sa caram toate lucrurile pana sus; nu sunt angajata decat de cateva luni si ar fi urat sa dau firmei asa o veste...La naiba cu toate astea. Toate trebuie facute      la un moment dat si de ce nu acum? Cu cat devenim parinti mai devreme cu atat ne bucuram de prezenta lor mai mult....

Dar asta e, timpul a trecut atat de mult incat anul acesta fac 33 de ani si Vlad 30. Nu e un capat de tara, nu pot da timpul innapoi si mai bine ne bucuram de minunea care se intampla sub ochii nostri zilnic. 

Sunt fascinata de fiecare data cand ma inghionteste bebita si imi imaginez ce face el in bula lui de intimitate, cum se dezvolta, cum se joaca, cum respira, cum se intinde....e intr-adevar minunat sa ai parte de asa ceva. Il duc cu mine peste tot, mananca ce mananc eu, respira ce respir eu...incerc sa duc o viata cat mai sanatoasa, chiar daca de dulciuri spun cu mana pe inima ca ABUZEZ!!!

In curand trecem in trimestrul 3 si probabil vor fi saptamanile cele mai grele din sarcina. Deja ma misc destul de greu si obosesc mai repede. Cateodata am nevoie de ajutor sa ma ridic de pe canapea, dar asta este de asteptat fiindca cele 10 kilograme puse isi fac simtitta prezenta tot mai mult.