Evolutia sarcinii pe saptamani

Am facut pe parcursul sarcinii fotografii in diverse stadii ale sarcinii.

Le-am facut mai mult pentru mine si pentru a avea peste ani o amintire de cum aratam in diverse luni de sarcina.

Adevarul este ca sunt multumita de kilogramele acumulate si anume 16, desi ma asteptam sa pun in jur de 20. Am atatea cunostinte care au pus intre 20-30 kg. Sunt foarte incantata ca nu am avut vergeturi si ca in prezent, la 5 saptamani de la nastere mai am de dat jos 4-5 kilograme.

Toata lumea imispunea ca am burtica mica si la un moment dat imi puneam intrebarea: oare cat va cantari copilul meu daca intr-adevar burta mea este mica? Insa greutatea copilului nu este direct proportionala cu marimea burtii si la final ne-am bucurat de un copil de 3320 gr.

Am trecut si peste sarcina, peste toate problemele legate de analize si acum urmeaza acomodarea cu micutul pui, cu colicile care parca ne dau tarcoale.

Ma rog la D-zeu doar sa fim niste parinti buni si sa ne educam copilul cum putem mai bine si mai frumos, sa fim toti sanatosi si sane bucuram unul de altul pentru tot restul vietii.

Finalul povestii mele de sarcina este unul fericit si ma bucur ca am scapat de emotiile din perioada graviditatii si copilul este sanatos. Cu incredere si credinta si speranta se fac minuni si acum imi tin in brate MINUNEA pe care am asteptat-o atata timp.

Dragul meu pui

27.05.2014, ora 23:30

Dragul meu pui....

In mai putin de jumatate de zi ne vom cunoaste. De mai bine de 9 luni astept acest moment, sa te transformi dintr-o micuta samanta de susan intr-un baietel zdravan care ne va schimba viata total.

Te-am asteptat de atata timp si acum in sfarsit lunile s-au transformat in zile, iar acum chiar ore. Ma napadesc emotiile cand ma gandesc ca te voi tine in brate si te voi studia cu atentie, te voi mangaia, alinta, iubi...Gandul ca intalnirea se apropie cu pasi repezi ma face sa nu cred ca toata acestea ni se intampla. Ne-am imaginat acest moment de atatea ori si cu siguranta va fi de mii de ori mai frumos decat in gandurile noastre...insa stiu ca vom plange de fericire atat eu cat si tati.

Inca nu pot sa cred ca sunt insarcinata, ca tu esti in burtica mea si din cand in cand ma atentionezi ca esti acolo :), ca maine ne vedem pentru prima data. Cuvintele cu siguranta nu vor putea exprima cumulul de sentimente care ne vor incerca.

Acest eveniment este probabil cel mai frumos lucru care ni se intampla ca familie si speram sa stim cum sa avem grija de tine si cum sa te educam. Asa ca daca pe alocuri am dat gres, ne cerem scuze :)

De ceva vreme ne-am ocupat sa iti amenajam camera, inca nu e gata dar stiu ca nu te superi pentru ca tu nu sti ce e tristetea. Avem timp sa ne organizam pana te mutam la tine in camera. Momentan vei sta cu noi in dormitor intr-un patut alb, care este deja montat de tati de o saptamana si are o lenjerie cu ursuleti absolut delicioasa.

Maine dimineata (aprox. in 9 ore) voi fi la spital pentru internare. Mi se va face pregatirea pentru operatia de cezariana si am incredere ca toata echipa va face treaba buna. Sper ca eu sa ma refac cat mai repede pentru ca tu sa nu duci lipsa de atentia si grija mea.

Cu mult drag si dor,

Mami

Bine ai venit Albert!!!

10 iunie 2014

Acum 13 zile, pe 28 mai 2014 a fost cea mai frumoasa zi din viata noastra de cuplu. 

Am facut cunostinta pentru prima data cu micutul Albert, pe care il asteptam de atat vreme. Intalnirea a fost extrem de emotionanta, plina de sentimente total necunoscute de noi pana acum. 

Cand ma gandesc prin cate am trecut din septembrie 2013 pana in prezent, nu imi vine sa cred ca toate s-au terminat cu bine. D-zeu ne-a ajutat si ne-a binecuvantat cu un baietel de nota 10, 52 cm si 3300 gr.

Nasterea prin cezariana am programat-o la 38 de saptamani si 3 zile, iar la ora 11:50 l-am vazut intaia oara pe Albert. Eram pe masa de operatie, pe jumatate sub anestezie, insa celelalte simturi erau prezente si se bucurau de noua viata de langa mine, de primul planset atat de asteptat. Baietelul mi-a fost pus de indata pe fata pret de cateva secunde, dupa care a fost dus in sala pentru nou nascuti. 

Oricat mi-as fi imaginat inainte cum va fi intalnirea, operatia, recuperarea, adaptarea, realitatea este total diferita. Nici o experienta a altei persoane nu se poate compara cu propria experienta, cu propria traire. Am fost total nepregatita psihic pentru operatie. Ma gandeam doar la bebita, la cum va arata, la speranta ca va fi sanatos si ca ne vom intelege de minune. Vroiam sa uit toate analizele care au iesit prost si sa imi tin baietelul sanatos in brate si sa il sorb din priviri, sa ii sarut manutele si piciorusele asa cum i-am promis de cand era in burtica.

Recuperarea a fost destul de rapida, desi prima zi de dupa operatie a fost destul de chinuitoare...am tras de mine sa ma pun pe picioare si sa fac cativa pasi doar motivata de Albert si de faptul ca este spre binele meu sa fac miscare cat mai repede. In fine, cu fiecare zi care trecea ma simteam tot mai bine si asteptam cu nerabdare sa mergem acasa.

Tin sa multumesc din inima intregului personal de la Clinica Polisano in frunte cu medicul ginecolog care mi-a urmarit intreaga sarcina. Am petrecut 5 zile acolo in are am fost tratata excelent, am invatat lucruri noi de la oameni cu multa rabdare si pasiune pentru ceea ce fac. Multumesc asdar celor de la Polisano- Sibiu. A fost o alegere de nota 10.

Mai jos postez cateva fotografii cu inima noastra, facute la 9 zile de la nastere. 

Multumesc mamei mele care a fost alaturi de mine si care ar mai fi stat sa ma ajute daca nu o rugam eu sa ma lase sa ma descurc singura. Ii multumesc iarasi pentru frumoasele hainute crosetate de ea cu mare drag pentru primul nepotel.

Multumesc Nana pentru frumoasele fotografii.