10 iunie 2014
Acum 13 zile, pe 28 mai 2014 a fost cea mai frumoasa zi din viata noastra de cuplu.
Am facut cunostinta pentru prima data cu micutul Albert, pe care il asteptam de atat vreme. Intalnirea a fost extrem de emotionanta, plina de sentimente total necunoscute de noi pana acum.
Cand ma gandesc prin cate am trecut din septembrie 2013 pana in prezent, nu imi vine sa cred ca toate s-au terminat cu bine. D-zeu ne-a ajutat si ne-a binecuvantat cu un baietel de nota 10, 52 cm si 3300 gr.
Nasterea prin cezariana am programat-o la 38 de saptamani si 3 zile, iar la ora 11:50 l-am vazut intaia oara pe Albert. Eram pe masa de operatie, pe jumatate sub anestezie, insa celelalte simturi erau prezente si se bucurau de noua viata de langa mine, de primul planset atat de asteptat. Baietelul mi-a fost pus de indata pe fata pret de cateva secunde, dupa care a fost dus in sala pentru nou nascuti.
Oricat mi-as fi imaginat inainte cum va fi intalnirea, operatia, recuperarea, adaptarea, realitatea este total diferita. Nici o experienta a altei persoane nu se poate compara cu propria experienta, cu propria traire. Am fost total nepregatita psihic pentru operatie. Ma gandeam doar la bebita, la cum va arata, la speranta ca va fi sanatos si ca ne vom intelege de minune. Vroiam sa uit toate analizele care au iesit prost si sa imi tin baietelul sanatos in brate si sa il sorb din priviri, sa ii sarut manutele si piciorusele asa cum i-am promis de cand era in burtica.
Recuperarea a fost destul de rapida, desi prima zi de dupa operatie a fost destul de chinuitoare...am tras de mine sa ma pun pe picioare si sa fac cativa pasi doar motivata de Albert si de faptul ca este spre binele meu sa fac miscare cat mai repede. In fine, cu fiecare zi care trecea ma simteam tot mai bine si asteptam cu nerabdare sa mergem acasa.
Tin sa multumesc din inima intregului personal de la Clinica Polisano in frunte cu medicul ginecolog care mi-a urmarit intreaga sarcina. Am petrecut 5 zile acolo in are am fost tratata excelent, am invatat lucruri noi de la oameni cu multa rabdare si pasiune pentru ceea ce fac. Multumesc asdar celor de la Polisano- Sibiu. A fost o alegere de nota 10.
Mai jos postez cateva fotografii cu inima noastra, facute la 9 zile de la nastere.
Multumesc mamei mele care a fost alaturi de mine si care ar mai fi stat sa ma ajute daca nu o rugam eu sa ma lase sa ma descurc singura. Ii multumesc iarasi pentru frumoasele hainute crosetate de ea cu mare drag pentru primul nepotel.
Multumesc Nana pentru frumoasele fotografii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu