5 luni de fericire

04 noiembrie 2014

Traiesc pentru tine piciule, si chiar daca eu si tati nu suntem perfecti, am reusit sa facem un copil perfect

Stiti momentele acelea in care iti ti copilul la piept sau pe cineva drag (pentru cei care nu au copii) si iti vine sa il strangi, mai mai sa ii faci rau de atata dragoste? Sau sa iti vina sa il mananci? Asa sunt eu de cate ori ne tinem in brate... asa ca bebe, daca iti fac rau din prea multa dragoste, te rog sa ma ierti :))

Nu de mult Albert a implinit 5 luni si din cand in cand mai rasfoiesc fotografiile cu piciul si nu imi vine sa cred cat de mult s-a schimbat. Si cat de multe s-au schimbat in viata noastra... Este cea mai mare realizare a noastra si nimic pe lumea aceasta nu se compara cu ideea de parinte. Nici notele de zece la examene din timpul facultatii, nici reusita la un job avut inainte...NIMIC!!!

Daca e ceva ce am invatat pana acum a fost sa am rabdare si sa trag de mine ca de un elastic, chiar daca au fost momente cand imi venea sa ma urc pe pereti. Am si plans in momentele de epuizare si nu mi-e rusine sa recunosc. De multe ori imi sunam sotul sa ii spun ca "ma duc la nebuni", sa vina acasa sa ii predau piciul ca sa evadez putin. Exista momente din acestea si nu am ce face. Asa e viata de mama, cu bune si cu rele. Dar dupa o zi de epuizare parca ma asculta D-zeu si Albert dormea mai linistit fara sa ma solicite de mai multe ori noaptea, sa stea mai cuminte in leagan in timp ce mami mai face una alta prin casa.

Nu sunt genul care daca are copil, uita de celelalte indeletniciri gospodaresti. Incerc sa imi fac timp pentru toate, chiar daca nu le mai fac atat de bine si des ca inainte. Nu am bona sau femeie de servici cum au alte mame, mi le fac singura pe toate. Incerc sa stau cu bebe cat de mult pot, sa ne jucam, sa ne plimbam, sa fac si mancare, si curatenie, si calcat haine, si tot ce tine de casa. Si ziua e lunga si epuizarea se resimte la un moment dat si iti vine sa pleci uneori de acasa, chiar si in interes gospodaresc, pentru cumparaturi pentru casa, frigider etc. Daca inainte uram sa merg la cumparaturi de genul, acum o fac mai mult decat fericita. Drumul pana la supermarket ma relaxeaza si desi nu dureaza decat pana intr-o ora, parca ma intorc alt om. Si numai bine ca asa poate si tati sa petreaca cu bebe, doar ei doi, o ora, doar pentru ei.

Ne apropiem de momentul diversificarii de care imi este foarte teama. Incerc printre altele sa mai citesc una alta, sa vedem cum se face si treaba asta de adulti la nivel de bebe. Sper sa ii ofer ce e mai bun, sa accepte si sa ne distram mancand si altceva decat laptic. Asa ca astept cu nerabdare si cu usoara teama aceasta diversificare. Asa ca bebe, te asteapta in curand un nou scaunel de masa. Suntem in cautari acerbe, multe produse, caut acul in carul cu fan, preturile difera de la 100 lei la 500 de euro. Sa fereasca D-zeu!!!

Tu draga piciule, de cand nu am mai scris ai dobandit achizitii noi:

- ganguresti si cateodata spre marea mea fericire, razi.
- capusorul ti-l ti din ce in ce mai bine;
- stai pe burtica din prima luna, e pozitia ta preferata. Mai nou te sprijini pe maini, cu capul ridicat si jumatate de trunchi ridicat;
- te rostogolesti de pe burta pe spate, mai mult intr-o directie, dar exersam si in cealalta parte si de pe spate pe burta. Prima data ti-a reusit cand aveai 17 saptamani;
- intinzi manuta spre jucarii,
- ai invatat sa iti pui suzeta singur. Nu iti iese de fiecare data, dar tot incerci;
- ma urmaresti cu privirea cand trec pe langa tine;
- cand ne vezi te bucuri si ne zambesti.

Si abia astept sa te aud spunandu-mi "mama" si lui tati "tata", sa stai in fundulet, sa mergi...Dar mereu voi fi cu gandul la prima ta zi cand am facut cunostinta, zi care nu se va mai intoarce niciodata, amintire pe care o sa o pastrez in minte si suflet toata viata